Walter Aigner
Walter Aigner a crescut în lumea lânii. După studii de economie la Viena, a lucrat timp de 25 de ani cu covoare de lână. Este tată a trei fii adulți și cineast autodidact. A început acest documentar în primăvara anului 2021, asumându-și toate rolurile, cu excepția postproducției. Fără echipa experimentată de postproducție, proiectul nu ar fi devenit niciodată un film finalizat.
Declarația regizorului
Acest film s-a născut din respect: pentru lână, pentru oi și pentru oamenii ale căror cunoștințe și muncă modelează peisajele noastre culturale.
Pentru mine, lâna nu a fost niciodată doar un material. Am crescut cu ea și am lucrat cu ea timp de 25 de ani. Îi cunosc frumusețea, calitățile aparte și munca necesară în fiecare etapă, de la oaie, prin prelucrare, până la produsul finit. Pe măsură ce tot mai multă lână europeană era arsă sau aruncată, am vrut să înțeleg cum o materie primă atât de valoroasă putea să-și piardă atât de mult din importanță.
Nu am început acest film ca un cineast cu pregătire de specialitate, ci ca un om care a luat în serios o întrebare. Căutarea răspunsurilor m-a purtat prin unsprezece țări europene, la întâlniri cu ciobani, cercetători, designeri și oameni care prelucrează lâna. Fiecare vede o altă parte a întregului. Imaginea se conturează din experiențele și contradicțiile lor.
De aceea, filmul nu oferă o rețetă simplă. O concluzie gata formulată ar subestima publicul. Vreau ca spectatorii să privească atent, să asculte, să recunoască legăturile și să tragă propriile concluzii. Am încredere că oamenii pot gândi singuri.
Pentru mine, respectul înseamnă și recunoașterea valorii muncii. Acest lucru este valabil pentru ciobani, cei care prelucrează lâna, meșteșugari și cercetători, la fel ca pentru munca cinematografică ce aduce la lumină poveștile lor. Dacă vrem să păstrăm sustenabilitatea și cunoștințele culturale, trebuie să prețuim și oamenii și munca ce le susțin.
Mulțumirile regizorului
Lui Adrian Martin și familiei sale, ciobanilor săi Gheorghe, Nicolae, Marius și celorlalți.
Lui Nicolae Poplacean și familiei sale, ciobanilor săi Costica și celorlalți.
Actorului austriac Harald Krassnitzer, care mi-a spus: „Walter, trebuie să faci ceva cu lâna!” Fără aceste cuvinte, nu aș fi început niciodată cercetarea sau acest documentar. Încurajările sale și ajutorul oferit pentru a termina filmul au fost atât de importante pentru mine.
Crescătorilor de oi din rasa Valais cu nasul negru și expoziției de ovine din Törbel.
Tuturor ciobanilor din Europa alături de care am avut privilegiul să filmez și ale căror turme apar în acest documentar.
Tuturor tunzătorilor de oi din Europa care m-au primit cu căldură și mi-au permis să le documentez munca.
Tuturor celor care mi-au împărtășit cunoștințele, timpul și experiența lor pe parcursul acestei călătorii.
Minunatei echipe de postproducție, care a încurajat un cineast începător și mi-a dat puterea de a continua.